Astazi vreau sa vorbim despre succes si despre vise, despre oamenii potriviti la locul potrivit, despre experiente uimitoare si despre ambitie. Despre toate astea a fost vorba saptamana trecuta, la Sibiu.

Postarea de azi este pentru tine, cea care visezi, care urmaresti din umbra si care speri, care insa te desconsideri, care te uiti in oglinda si plangi, care crezi ca esti urata si grasa si proasta, care ai ajuns la jumatatea vietii si nu stii pe  ce drum sa o apuci, care nu stii ce vrei, care nu mai vrei nimic pentru ca au vrut altii pentru tine…Ghici ce! Tocilara clasei, aia cu ochelari, slabanoaga, de care radeau toti, a ajuns front-row la un Festival de Moda! Pentru ca povestea Cenusaresei este cat se poate de reala, doar ca Zana cea Buna esti chiar tu!

Postarea asta este si pentru mine, pentru ca vreau sa cred ca nimic nu e imposibil, pentru ca vreau sa o citesc peste ani si sa imi aduc aminte ca in primul an de Feeric mi-am luat casa in spate, tot sifonerul si familia si am venit la Sibiu, ca geamantanul meu era mai plin de vise decat de haine de designer, ca mancam pe fuga supa la plic, apoi ma urcam in buburuza mea rosie si fugeam la prezentari si ca…a fost minunat!

Am ajuns la Sibiu miercuri, in a 3-a zi de festival si prima prezentare la care am fost a fost cea de la Castelul de Lut, Valea Zanelor. Atmosfera era, de basm, la propriu! Lume multa, fotografi, designeri, agitatie…Am facut prostia sa merg pe tocuri si terenul era accidentat…Majoritatea erau imbracati lejer, de picnic…cu toate astea, mi-am purtat cu demnitate si palaria, dar si tocurile.  Peste tot grupuri-grupulete…eu eram singura, asa ca m-am pus pe observat.

Primul grup remarcat a fost, binenteles, cel al bloggeritelor consecrate, ambasadoarele Feeric, care efectiv straluceau, la propriu! Prima pe care am remarcat-o a fost Ioana Grama, care purta superba rochita cu trandafiri de la Nissa si care efectiv radia! Era in bratele iubitului asa ca si asta cred ca ii dadea putina stralucire. Ioana este la fel de frumoasa si in realitate, si da, chiar are picioarele foarte lungi, nu e photoshop! Ioana este exact ca tipa aia super populara din liceu, la care te uiti cand trece pe coridor si pe care o invidiezi in secret pentru darurile cu care natura a inzestrat-o. Doar ca Ioana nu este deloc ingamfata si nici nu se uita la tine de sus, este mereu sociabila si zambitoare si spune niste bancuri senzationale. De fapt asa sunt majoritatea, superbe si enervant de sociabile si degajate. Da, e enervant, pentru ca ai fi vrut macar sa fie ingamfate si sa te consolezi cu idea ca poti sa spui si chestii nasoale despre ele in cercuri restranse, dar nu!

Si fetele astea muncesc pe branci! Si da, e vorba si de simt estetic si de un gram de noroc, dar pot spune cu mana pe inima ca fetele astea chiar muncesc, poate chiar mai mult decat o fac eu in 8 ore de lucru la birou.

Da, unele fete aveau un fotograf profesionist alaturi de ele, asa cum este si normal cand ajungi la nivelul ala, semn ca vor sa ofere calitate, nu doar cantitate, dar o poza reusita nu tine doar de fotograf! Trebuie sa stii cum sa pozezi, unde si cand…Ele stiau exact unde vor sa fie pozate, cum sa stea, si cum sa promoveze poza pe retelele de socializare. Desi pare usor, nu este deloc!

Pentru mine Feeric a fost ca o scoala in care am incercat sa “fur meserie” de la cele mai bune. Eram uimita de creativitatea cu care faceau instastory-uri in timpul prezentarilor, cum retineau numele designerilor si a colectiilor si cum reuseau sa si pozeze sa si posteze in acelasi timp. Eu aveam telefonul intr-o mana, aparatul foto in alta si parca simteam ca mi-ar mai fi trebuit macar o pereche de maini si un cap, ca sa pot face treaba…

Sunt constienta ca, in cazul lor, experienta isi spune cuvantul, ca majoritatea au inceput sa scrie pe blog atunci cand blogging-ul nu era o meserie, dar mai stiu ca azi, cand piata este suprasaturata de wannabe bloggers, sa ramai acolo sus este greu, si sa ajungi sus e si mai greu!

Recunosc ca, in clipele alea, cand eram singura si observam cu cat profesionalism lucreaza ele, cum arata, cum pozeaza, m-am descurajat, pentru ca asa e in viata, mereu tindem sa ne comparam cu altii si sa credem ca noi nu putem, noi nu suntem si noi nu facem…pentru ca e mai usor sa zici “eu niciodata nu voi…” decat sa lupti…Apoi mi-am dat seama ca pentru fiecare dintre ele a existat un “primul an de Feeric” si ca in loc sa ma descurajez ar trebui sa ma ambitionez si macar sa pot spune ca am incercat.

Gandurile negre s-au evaporate atunci cand prima prezentare a inceput, am simtit ca sunt exact unde trebuie, ca acolo este locul meu! Ca, in sfarsit, la 30 de ani, fac ce imi place! Si ca poti fi si mama si sotie si corporatista si fashionista. Trebuie sa mentionez, binenteles, ca nu as fi reusit nimic din toate astea fara sprijinul familiei, in special al sotului meu, care m-a sustinut inca de la inceput, care a facut din experienta asta si o foarte frumoasa vacanta de familie. Desi programul era destul de incarcat, am reusit sa petrec timp si cu ei, iar un pupic de la fetita mea dimineata, imi dadea energie pentru intreaga zi.

Prezentarile din timpul zile au fost, de fiecare data un adevarat spectacol, in locatii care mai de care mai inedite iar serile de la Feeric Venue au reprezentat, pentru mine, o buna ocazie de socializare. Asa am ajuns sa le cunosc personal pe Ambasadoarele Feeric si sa descopar, cu bucurie, ca sunt fete extrem de sociabile si de simpatice si in realitate.

Prima pe care am cunoscut-o a fost Manuela de la “Let’s talk about fashion”, cu care, desi schimbasem doar cateva comentarii pe Instagram, m-a imbratisat ca pe o veche prietena cu care nu se mai vazuse de mult.

Acelasi lucru il pot spune si despre Fabuloasa Alina, cu care avusesem prilejul sa ma cunosc dinainte, in cadrul unor evenimente din Bucuresti si care, in momentul in care m-a vazut, s-a comportat exact ca si cu o buna prietena pe care nu o mai vazuse de mult. Alina era impecabila! Desi era tarziu si era destul de obosita, a tratat evenimentul ca o adevarata profesionista. Pentru mine ea este un fashion icon, o admir nu doar pentru alegerile vestimentare desavarsite, dar si pentru felul ei de a fi.

Tot la Feeric Venue am avut ocazia sa cunosc si alte bloggerite, fete minunate, la fel de sociabile, cu care am legat prietenii si pe care iti recomand sa le cauti pe retelele de socializare pentru ca fac o treaba excelenta: Catalina Cotoc, al carui cont de Instagram il ador si careia ii multumesc nu doar pentru pozele minunate, dar si pentru compania din masina, Teodora Sandor, pe care o urmaream pe Instagram si care m-a fermecat cu personalitatea efervescenta, Alexandra Tiutiu, pe al carui blog il descoperisem de curand, si care este de o frumusete naturala si de o bunatate rara si pe Mihaela Dusan, o fata carismatica, cu un stil fresh…toate au facut ca zilele si mai ales afterparty-urile Feeric sa devina o amintire de neuitat.

Feeric nu e doar un festival de moda, este o poveste si ma bucur ca mi s-a oferit ocazia sa fac parte din ea. Si daca vorbim de profesionalism si daruire, despre vise si impliniri, nu pot sa nu il mentionez pe cel datorita caruia Feeric este azi cel mai important festival de moda din Europa de Est, presedintele Feeric, Mitichi.

Mitichi a avut un vis, acum 10 ani si, urmarind cu cata darurie coordona totul inainte de fiecare show, am vazut si de ce a ajuns sa aiba atat de mare succes. Pentru ca…munca si iar munca!

Iti las mai jos cateva dintre tinutele pe care le-am purtat in cadrul Festivalului. Pentru unele dintre tinute am ales sa colaborez cu Anca Rancea, care este nu doar designer, dar un adevarat “croitor de stil”.  Pe Anca si creatiile ei minunate le gasesti aici.

Saptamana asta de Feeric a fost, pentru mine, o experienta inedita din toate punctele de vedere. Am invatat sa nu renunt, sa sper, sa lupt si poate, in cativa ani, o sa recitesc acest articol de pe bancheta din spate a limuzinei, in drum spre o noua prezentare feerica si o sa zambesc…

Am purtat:

Bluza, pantaloni si cercei: ZARA

Pantofi: Musette

Geanta: Mango

Am purtat:

Vesta, pantaloni si bluza: Anca Rancea

Am purtat:

Kimono si saboti: H&M

Crop-top si pantaloni: Stradivarius

Geanta: Humanic

Am purtat:

Rochie: Anca Rancea

Sandale: Musette

Am purtat:

Rochie: Anca Rancea

Camasa si pantofi: ZARA

Geanta: Humanic

Am purtat:

Rochie: ZARA

Saboti: H&M

Pantaloni: Bershka

Am purtat:

Rochie: Pretty Little Thing

Cercei: Parfois

 

 

2 Comments on Primul An de Feeric in Primul An de Blog- Povestea din spatele aparatului foto.

  1. Catalina Cotoc
    02/08/2017 at 11:19 PM (1 year ago)

    Mi-a placut extrem de mult articolul tau! Ma bucur ca am avut ocazia sa te cunosc si abia astept sa ne revedem in ocombrie. Te astept si pe la Cluj, doar nu ai crezut ca o sa scapi asa usor, nu? ?

    Reply
    • stilissima
      03/08/2017 at 1:22 PM (1 year ago)

      Nici nu vreau sa scap! De-abia astept sa ne revedem! Te puuup!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *