Uneori mi-e atat de dor de copilarie…sa alerg desculta pe ulita bunicilor, sa simt pamantul sub talpi, soarele sa-mi mangaie chipul si vantul sa imi atinga parul, sa fiu libera, sa nu am griji…sa am doar vise!

Mi-e dor de diminetile in care ma trezeam in miros de lapte proaspat fiert si pe masa ma astepta un bol imens cu colarezi. Cand ma trezeam ca sa ma joc…traiam ca sa ma joc…

Mi-e dor, atat de dor, de strabunica mea si de glasul ei bland, mi-e dor sa ii admir fata brazdata de vreme cu ochii mei mari de copil si sa ma intreb ce secrete ascunde…Mi-e dor sa jucam tabinet si sa imi faca scovergi…mi-e dor sa imi vorbeasca cu atata drag de Dumnezeu…

Mi-e dor sa-mi fie dor de mama si sa ma uit in fiecare seara la pozele cu ea de pe peretii odaii strabunicii, o viata de om pe patru pereti…

Si cel mai trist, este ca atunci nu stiam, in inocenta mea de copil, cat de dor imi va fi…

Au trecut mai bine de 20 de ani si ulita mea a ramas la fel…ma asteapta si acum sa alerg desculta si sa ii spun povesti la poarta…Eu nu mai stiu sa spun povesti…nu mai am vise si nu mai cred in iluzii…in sufletul meu e mai mult praf ca pe ulita…

Traieste clipa! Nu stii niciodata cand iti va fi atat de dor de ce traiesti acum…

SHOP MY LOOK:

Tunic dress: ZARA

Top: Vero Moda

Jeans: ZARA

Shoes: ZARA

Hat: H&M

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *